Un simplu interviu intr-un ziar electronic mi-a dat peste cap bioritmul. Un bioritm impus de anumite persoane. Nu a fost prima data cand mi-am dat demisia. Prima reactie a patronatului a fost aceeasi de fiecare data: INDIFERENTA. Numai ca acum, lucrurile au luat o intorsatura mai mult decat neasteptata. De ce ? Pentru ca Adi Labos si-a dat demisia cu o saptamana inaintea mea si istoria a fost acceasi. Nepasare. Luni am facut si eu acelasi lucru. Prima impresie a fost aceeasi, numai ca au trecut 24 de ore, iar lucrurile au inceput sa se precipite. Nu stiu de ce. Datorita interviului in care se presupunea ca merg la TVS sau si-au dat seama ca au nevoie de mine. Aaaaaaaaaaaaaa, nu cred, vorba cuiva: “E plin cimitirul de oameni de neinlocuit!”

 Si in timp ce imi contemplam activitatea din ultimii 5 ani, mi-am adus aminte de o multime de lucruri.

Televiziunea Transilvania a pornit ca din pusca. Un colectiv tanar, ambitios si dornic sa arate ca se poate mai mult decat oferea TVS-ul in urma cu 5 ani. Da, au trecut aproape 5 ani, dar aproape ca s-a ales praful. Poate ca ar trebui sa ne amintim cate emisiuni aveam la inceput si cate au aparut dupa aceea. Nu vreau sa uit vreuna, dar sa ma ierte cei care isi aduc mai bine aminte. Oradea in direct (Dacin si Bunoiu, dupa care a venit si Sotir), Oameni ca noi – transformat ulterior in Oameni pur si simplu (Bacila), emisiunea in limba maghiara a Evei Horosnyi  – Hagato (sper ca am scris bine), La obiect (cine tine minte ca prima a fost prezentata de Bacila, dupa care de Mirela Vasadi si apoi de Tavi Haragos), Arena (cu subsemnatul la timona), Vocea strazii, Prodomo (Bacila si Roxin), Artstile, Dublu Click, Cota de piata (din nou subsemnatul si Bunoiu), Femina, Automania (Cosmina Vidican, Oana Mudura si Dacin), Satul bihorean (Szomoru Edina), meciuri in direct, muzica populara… Si cate si mai cate. Promovari in draci (mai ales pe vremea Monicai Rusu), fluturasi pe strada, concerte de 1 an, 2 ani, bradul si cozonacul de Sarbatorile de iarna.

Iar acum, dupa aproape 5 ani, totul s-a transformat in TVR dinainte de ‘89. 4 ore de program, 2 jurnale si 2 emisiuni pe acelasi format. Si inca ceva, totul cu un singur reporter si 3 cameramani.

Multa lume din Transi isi indreapta pasii spre brancoveanu 14. De ce ? Nu stiu. Asta pentru ca acolo a venit cineva nou, cu un suflu nou, Oana Mudura. Iar primul lucru pe care l-a facut a fost sa il aconteze pe Adi Labos. Cel mai inspirat lucru pe care il putea face. Pentru ca ideea le-a suras si altora. Brusc si dintr-o data au fost acontati Florina Fofiu, Rezmuves Robert, Emil Costea si probabil Bogdan Costea. Iar la TVS mai sunt o gramada care au facut istorie in “transi”, Takacs, Chisvasi, Szomoru.

Mai tineti minte ca Ioanitoaia si Tolontan au creat un ziar celebru, care a rupt tot si a desfiintat concurenta, Prosport. Se batea cu Gazeta si cu Sportul Romanesc. Ultimul avea sa dispara, iar lupta s-a redus la doar doua combatante. Gazeta avea de partea ei traditia, in timp ce Prosport avea inventivitatea, surpriza. Dar cea mai mare surpriza a fost mutarea in bloc a celor de la Prosport la Gazeta. Iar acum acest lucru se poate extrapola la ceea ce se intampla in Oradea in tv.

Mutarile de mase de la o tv la alta s-au facut ultima data in urma cu 5 ani. Cand Televiziunea Transilvania a acontat cam tot ce era mai bun de la toate televiziunile locale. Evident cea mai mare populatie a venit de la tvs, iar Florin Ardelean nu mai stia cum sa isi opreasca o mana de oameni cu care sa lucreze. Am avut si eu placerea de a lucra cu el si mi-am dat seama ca nu calitatea profesionala conta ci cantitatea informatiilor difuzate. Nu avea importanta ca nu ai imagini atata vreme cat le primeai de la Antena 1. Degeaba isi dadea demisia Titi Dumitriu daca era filmata o stire de la gradinita 128.

Viata merge inainte. Nu ai cum sa nu privesti inapoi. Trebuie sa stii de unde pleci ca sa stii unde vrei sa ajungi. Timpul le va rezolva pe toate si ne va spune daca am luat cele mai bune decizii. Daca nu, vom adopta pozitia ghiocel, capu plecat, strangem din dinti si vom incerca altceva. Totul depinde de tine.

Nu am mai scris de ceva vreme si asta s-a vazut. A venit vacanta si aproape ca s-a si risipit in neant lasand in urma doar amintiri alaturi de cei dragi. Vizite facute in graba la magazine dupa cadouri, calculul banilor care mai raman in buzunare, dramuirea lor,  excursii de cate o zi la Arieseni – despre Arieseni voi reveni ceva mai incolo – predat lectii de ski, baut sampanie la 12 noaptea… Trebuie sa recunosc, sunt fericit ca am avut pe cineva cu care sa imi petrec aceasta vacanta. Corina, te iubesc.

Cam atat am facut in aceste 13 zile de miniconcediu. Luni revine munca pe locul 2, primul oricum e ocupat de Coco.

Viata atarna doar de un fir de ata, de o clipa de neatentie,  de un moment de imprudenta sau de sansa. Cand esti reporter, accidentele fac parte din viata ta. Le vezi si dupa un timp treci nepasator pe langa ele. Mai faci o gluma cu colegii de breasla. Te uiti la trupurile sfartecate cum te uiti la porcul de craciun care asteapta sa fie parjolit. Nu te mai afecteaza nimic. Ii vezi pe ceilalti care fac poze si se aduna in jurul masinii “ca la accident”. Vezi rudele plangand si esti nepasator. Il vezi pe cel vinovat, ca intotdeauna este unul, si ii bagi microfonul in gura, ca doar va spune ceva, ce s-a intamplat. Treci peste orice jena doar pentru a-ti face meseria. Una pe care o promovam doar aici. Nu cred ca in alta parte accidentele au parte de o asemenea tratatie, ridicate la rang de prima stire in jurnal. Dar asta este. Numai ca…

Atunci cand e implicat cineva pe care il cunosti, toata umanitatea revine in tine. Tot ce ai dat uitari, tot ce ai sters cu buretele, reapare mai brutal ca niciodata. Emotiile sunt impinse la extrem si pana nu ajungi la locul accidentului sa vezi cu ochii tai ce s-a intamplat, emotiile nu te slabesc.

Doua zile, doua accidente. Primul o tamponare, dar cu Deni in masina (nepoata Corinei) si al doilea unul spectaculos langa Biharia, cu Sany, cumnatul Corinei in prim plan. Abia azi dimineata mi-am revenit si mi-am dat seama cum se putea sfarsi totul pentru el in doar o fractiune de secunda.

Si eu sunt vitezoman, si eu conduc ca un dement, si eu m-am dat cu masina peste cap (nu am condus eu, dar..) si eu am facut accident in fata primariei (emil stie..) si eu mai conduc dupa ce mai beau o bere.

Tot ce stiu acum e ca trebuie sa ajung acasa.

S-a terminat. Punct final in campionatul ligii secunde. Ramane intrebarea: A fost bine? A fost rau? Se putea mai mult? Suntem multumiti?

Cel putin la ultima intrebare as putea raspunde eu. NU. De ce? Pentru ca am pierdut 2 meciuri cu echipe din subsolul clasamentului, International Curtea de Arges si mai ales Liberty (binecunoscutul derby al judetului).

Exista voci care spun ca ar fi ceva necurat la mijloc. Poate ca da, poate ca nu.

3 luni vom sta fara fotbal, fara emotii, fara cartonase galbene. Ne vom uita la reluari si retrospective. Vom vizita stadionul doar sa vedem daca nu s-a daramat sa se construiasca vreun mol.

Nu avem ce face decat sa asteptam.

Citeam zilele trecute ca in Romania se va construi cea mai scumpa autostrada. Nimic nu ma mai mira. Suntem saraci lipiti pamantului si nu stiu daca nu si Albania ne-a depasit, dar noi avem bani sa dam 57 de milioane de euro pe un kilometru de autostrada. Partea dintre Comarnic si Brasov, lunga de 58 de kilometri… va costa 3,3 miliarde de euro. Deci… raman impresionat. Europenii, sau mai bine zis firmele europene stiu ca nu avem infrastructura… asa ca trebuie sa o facem Cu ce costuri… ei decid.

- Fratilor… vreti sa intrati in rand cu lumea ? Aveti nevoie de autostrazi.

- Dar cat ne costa ?

- Un chilipir. Facem ieftin si bun. Hai sa nu fie 60 de milioane de euro pe km, facem cu 58. Dar va ramane si voua ceva.

- Cui ?

- Pai cine semneaza actele, cine decide cine castiga licitatia.

- Aaaaaa, asa mai merge.

Acum vom primi explicatii, ca sunt munti, ca trebuie sa construim tuneluri, viaducte si poduri, bariere pentru taxarea masinilor. Ramane intrebarea… Ati fost macar pana in Austria, ca sa nu spun Italia, Germania sau Franta. Si baietii aia au construit autostrazi. Mult, mult mai ieftin.

Si inca ceva. O vom face din bani nostri, ai mei, ai tai. Si tot noi vom fi cei care vom plati taxe sa intram pe autostrada. Un lucru este sigur. Nu stiu cand va fi gata, nici macar asta care ar trebui sa inceapa de aici si sa ajunga macar pana la Brasov, dar pentru mine e mai important ca sunt autostrazi in partea cealalta. Adica spre lumea civilizata.

Ce bine ca nu e canicula. Astazi mi-am dat seama ca nu mai e vara. Si chiar imi pare bine ca nu mai cald, nu tre sa ne ascundem la racoarea umbrelelor de pe terasele oradene sa bem o bere, sa nu suportam duhoarea de transpiratie din tramvaie, sa putem dormi noptile, sa blestemam ziua in care am decis sa cumparam haine in loc de aparat de aer conditionat.

Ce bine ca nu e canicula. Frigul are partile lui bune. Spre deosebire de caldura, de frig te aperi cu mai multe haine, cu o caciula, cu o pereche de manusi. De canicula… nu ai cum.

Ce bine ca nu e canicula. Azi am aflat ca nu e canicula nici macar la locul de munca. Nu mai primesti apa, ca doar nu e canicula si singurul lucru pe care il poti face e sa mergi cu masina la filmare. Dai drumul la caldura si uiti de frigul de pe mosoiu.

Asa toata lumea e multumita. Ca sa nu ingheti, trebuie sa te misti si ca sa nu te misti degeaba, mai faci si ceva treaba. Reducem cheltuielile de motorina si de apa, crestem productivitatea. BRAVOS !

Asa-i ca va distreaza fotbalul romanesc. E de-a dreptul funny. Inchipuiti-va acel bloc NATO (populat de romi) care are la fiecare geam antena DigiTV. Asa suntem si noi. Nu avem nimic, nu avem infrastructura, dar ne amagim cu visuri. Acela de a trece mai departe de grupele ligii campionilor, de a ne califica macar in grupele UEFA, de a gazdui finala de Cupa. Asta ultima e cea mai tare. Vine Platini cu “my friend Mario” sa viziteze… ce ? O groapa, plina cu pamant, dar unde spera bucurestenii ca vor avea un stadion. Eu sunt incantati. Dar sa o luam poticnel. Fostul 23 august era casa nationalei tricolore. Pana in urma cu 4 ani cand ne-a batut Danemarca, iar terenul arata ca plaja din Mamaia. S-au enervat nasu’ si ai lui si au modernizat gazonul. Investitie de 3 milioane de euro. Totul bun si frumos, dar stadionul era invechit. Iarasi s-au intalnit capetele luminate… facem stadion ultra modern. Ce facem cu gazonul ?… 3 mil de euro… pe apa sambetei. Poate ca va fi gata pana in 2012, poate ca nu. Alte tari s-au bagat la lucruri si mai mari… Vezi Ukrain. Cea mai tare e urmatoarea…

Clujenii vor sa gazduiasca finala de Champions League. Sa te prapadesti de ras. Primul pas a fost facut… se demoleaza Moina. Adevarul e ca daca nu incepeau acum, se prabusea singur in iarna. Asa ca de ce sa nu castige cineva 6 miliarde de lei vechi. Si acum visurile continua… facem stadion ultra modern, vine sa joace Barca cu Milan, undeva prin doua mii o suta si ceva, vorba celor de la Taxi – criogenia.

Suntem saraci si nu o recunoastem. Ne place sa ne luam laptopuri si plasme LCD, dar nu avem bani de paine. Costume Armani si adidasi Nike, dar cu datorii la intretinere. Asa e si in fotbal. Ne luptam in CL cu echipe cu bugete de 10 mil de euro, cand Dinamo Kiev avea vreo 50 de mil in urma cu 5 ani.

O informatie de ultima ora. S-a vandut o televiziune din Oradea. Una care era de 13 ani pe piata media bihoreana. TVS a fost vandut. Nimeni nu stie cui. Nimeni nu stie de ce. Exista doua fapte sigure pana acum. Este o firma din Bucuresti, iar Oana Mudura este manager. Nu stiu ce se intampla. Dar ma intereseaza. De ce ? Pentru ca se va schimba ceva. Cred. Nu stiu daca in bine sau nu. Sper ca in bine pentru ca (imi cer scuze pentru cacofonie) concurenta naste monstri… sacri. Inca nu stiu ce idei are Oana, nu stiu pe cine va pastra, nu stiu daca se va adeveri acest zvon, nu stiu care sunt ideile, pe ce anume se va baza grila de programe (stiri, programe sau transmisii in direct). Noi, cei din cealalta tabara… asteptam. Avem si noi nevoie de o schimbare. A noastra sau a altora.

E totul alb (spatiul de scris, o coala alba). Te invita sa scrii. Stai si astepti sa iti vina o idee. Si nu vine. Nu stii cum sa incepi. Dar in momentul in care ai apasat prima data pe tastatura, cuvintele parca se scriu singure. Nu am avut idei in ultimele zile si nu stiam despre ce sa scriu. Am inceput un eseu despre suferinta in dragoste, dar mi-am dat seama ca bucuriile sunt mult mai mari, asa ca am renuntat. Am vrut sa scriu despre fotbal, dar Bihoru a pierdut, (eu am comentat) si nu am fost in acea dispozitie. Am vrut sa scriu despre ski, dar mi-am adus aminte de bani. Am vrut sa scriu despre multe, dar intotdeauna a fost ceva care m-a impiedicat. Azi, mi-am luat inima in dinti si am spus ca tre sa ies din starea asta. Nu am un subiect anume pe care vreau sa il impartasesc, nu vreau sa scriu despre nimeni. Mai sunt doua etape din liga a doua, vreo patru la handbal, vine Barcelona cu echipa de polo, fetele joaca in liga europeana de baschet, vin alegerile, mai e o luna si ceva si e Craciunul, inca o saptamana si e anul nou. Timp de reflectat. Ce anume ai realizat si ce nu. Ce nu e mai greu sa spun. Mi-ar trebui o agenda la inceput de an, sa notez, iar la final sa trag linie. Nici nu stiu, cu toate ca mai sunt 6 saptamani pana la final, daca a fost un an bun sau nu. Din punct de vedere sentimental, evident ca a fost excelent, din punct de vedere profesional, asa si asa, iar financiar… NOT. Cu sanatatea am stat mai bine fata de anul trecut, mi-am facut vaccin antigripal . Deci, dupa cum spuneam si in titlu… cred ca si cujet, in loc sa muncesc si eu ceva

De mult nu am mai baut o cafea dimineata, dupa sedinta, intr-un bar specializat, nu de la tonomatul din hol. Sau mai bine zis ceaiul negru cu lapte. E un drog necesar, a carui efecte le-am uitat o perioada. Nu ma trezeste, nu ma face mai dornic de munca, nu sunt mai inteligent, nimic, doar ca imi limpezeste gandurile. Si sa stai sa cujeti, sa stau de vorba despre vrute si nevrute cu Adi. Si nu despre tv, despre orice altceva.